| 1.
|
ORIGIN'AL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice si literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. ◊ Loc. adj. si adv. În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artisti, scriitori, oameni de stiinţă) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Fiinţă sau obiect care serveste ca model pentru o operă de artă. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobisnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. - Din lat. originalis, fr. original. Sursă
: DEX'98
(40164)
- ionel_bufu |
| 6.
|
ORIGIN'AL1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre acte, documente, opere de artă, fotografii etc.) Care constituie forma de origine; produs pentru prima oară; servind drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări. 2) (despre opere, teorii, idei etc.) Care se impune prin valoare irepetabilă; de valoare autentică. 3) (despre oameni de artă sau de stiinţă) Care realizează o operă de valoare irepetabilă; producător de opere autentice. 4) Care se caracterizează prin trăsături puţin obisnuite; iesit din comun; neobisnuit; curios. /<lat. originalis, fr. original Sursă
: NODEX
(345856)
- siveco |